Am gresit...

Am gresit cand am crezut in tine.Tu nu mi-ai promis marea cu sarea si nici luna si stelele de pe cer insa mi-ai promis ca o sa fie bine si ca o sa fim noi doi...si eu te-am crezut;nu ca un copil naiv ci ca un om matur caruia nu i-a fost promis imposibilul si care avea credinta ca promisiunea va deveni realitate.Am prins putere sa mut muntii din loc si in schimb tu n-ai mutat nici o piatra,am uitat sa dorm ca sa vin la tine in timp ce tu adormeai asteptand.Pentru o vreme lumea mea prinsese culoare,imi dadeai curajul sa visez colorat insa vederea ta era ca a daltonistilor; tu vedeai doua culori...aveai doua.Desi am incercat sa evit sa cad in iubire recunosc ca imi imaginam ziua in care sa imi spui ca sunt unica si sunt a ta pentru ca asa vrei tu,mi te imaginam cu mine de mana cu nepasare doar fata de lume si cu toata puterea atractiei intre noi.Dar asta am crezut doar eu pentru ca am tinut cu dintii sa fiu cu tine.Vreau sa trag cu dintii pentru tine dar vreau sa imi dai motive sa fac asta,imi doresc sa merite sa fac asta,vreau sa te vad ca muti o piatra si atunci am sa pot muta muntii si eu.
Simt ca te pierd si simt un gol acolo unde te pierd pe tine pentru ca inevitabil m-am atasat,mi-e drag de tine asa cum esti: lipicios,dulce,copilaros,cald ca sufletul unui om curat.Esti tu asa cum imi doresc insa...
Poate nu insemn mult pentru tine,poate sunt doar tipa aia...stii tu!Poate ca am trecut cu vederea multe,le-am lasat sa-mi scape ca sa evit neintelegerile cu tine.Am vrut sa fim fericiti amandoi,sa evitam momente de neintelegere,sa evitam certurile si sa avem momente pline de zambet si dragastoase.Eu m-am gandit la amandoi si totusi mai mult la tine...am lasat deoparte oboseala dupa ore bune de munca si am plecat eu spre tine,nici nu m-am gandit la cheltuielile pe drum sau timpul pe care il petrec in drum spre tine.Am vrut sa iti fiu alaturi si am vrut sa stii ca in mine poti sa gasesti mai inainte de toate o prietena,cineva care iti asculta povestile,durerile,orice cuvant ai fi avut de spus,cu care poti sa petreci timp placut si cu care sa te relaxezi.Apoi poti sa gasesti in mine tot ce ai nevoie...pot sa stau departe de tine daca vrei,pot sa imi tin respiratia,sa-mi musc limba,pot sa fortez un zambet,pot sa dansez,sa ma joc si sa-ti ofer tot ceea ce insemn eu dar sa stii ca sunt si eu om si sangerez atunci cand ma lovesc,ma doare atunci cand cad.Pot sa fac orice pentru tine insa am nevoie sa imi demonstrezi ca merita,sa fii tu,prin felul tau de a fi,sursa mea de energie si putere.
Pot sa spun ca nu ma doare si ca sunt puternica desi inima mea e deja cat un purice si plang in gand insa recunosc ca am nevoie de tine sa ma motivezi.
Ma simt mica acum...m-a depasit situatia si am cazut eu...mi-am julit inca o data coatele urmand vorbe de duh...dar stii...tin capu sus si tu nu trebuie sa stii toate astea.Nu trebuie sa stii ca sunt capabila sa te iubesc nelimitat...nu mi-e teama sa recunosc...mi-e doar teama ca tu nu vrei sa aflii asta.Si atunci tu nu o sa aflii asta.

Am o rugaminte...

''Daca fac un lucru si spun ceva ce contrazice actiunea mea,ia-te dupa ce fac,asta intotdeauna iti va spune ce-i in sufletul meu'' - gandeste el.

Dragul meu,daca faci ceva care contrazice ceea ce spui e in regula.Dar te rog sa nu spui ceea ce stii si tu ca nu o sa faci.Evita sa ma minti sau sa ma amagesti doar ca sa ma impaci pe moment.Daca am tarie sa te accept asa cum esti si sa iti inteleg firea inseamna ca am tarie sa accept si un adevar.Si daca totusi vrei sa imi vorbesti,sa ma impaci,sa ma indulcesti,fa-o,te rog,cu drag si sinceritate.Sunt langa tine nu doar la propriu;sunt langa tine ca sa te completez - nu ca ai avea vreun lips ci pentru ca tu esti barbat iar eu femeie si stiu ca ai nevoie la fel de mult ca mine de cineva cu care sa imparti emotii,sentimente,trairi,bune,rele.Astfel ma daruiesc tie si imi pun in tine increderea,imi reazem capul pe umarul tau si da,iubesc cand iti tii capul pe pieptul meu.De fapt esti chiar adorabil  cand cauti cuib in suflet la mine si ma deschid tie cu sufletul cald daca stiu ca si tu ai incredere in mine ca imi vorbesti sincer,ca imi spui adevarul si chiar daca stii ca ma doare,esti tot acolo langa mine ca sa ma vindeci.Te iubesc pentru omul care esti si pentru femeia care sunt alaturi de tine.

Noi nu avem reguli...

 
Noi nu avem reguli dar daca tu chiar crezi ca ma duci de nas te inseli,puiule!Sunt suficient de isteata sa-mi dau seama ca tu faci ce vrei tu sa faci si sunt suficient de matura sa imi tin gura inchisa.Ai noroc ca te vreau aproape de mine...dar nu si aproape de ea.Ea era acolo,eu am venit pe urma si crezand ca trecem peste,ne complacem in situatia in care tu vanezi doi iepuri.Imi promiti ca ma cauti mai tarziu dar cand te caut eu mai tarziu,panicat,imi spui ca nu poti sa vorbesti.Si stiind ca am hotarat sa ma implic trup,nu si suflet,spun ''bine,ne auzim mai tarziu'' si incep sa tremur si parca as rade,parca as plange,te-as trimite la dracu dar stiu ca Iadul meu ar fi gol fara tine.
Si daca e doar trup,nu si suflet,de ce am emotii??? De ce am emotii cand te vad,de ce am emotii cand te sarut,de ce am emotii cand prima oara imi vorbesti de langa ea,de ce am emotii cand vine vorba despre tine?
Negative sau pozitive,am emotii in legatura cu tine.Nu e stabilita nici o regula caci eu nu ma joc cu tine.Tu reprezinti Iadul meu si dai foc demonilor sa arda in pasiune,sa piara in ''cuvinte magice'',sa urle in placere si sa rada de durere.Nu vrei sa dublezi dar parca imi razi in nas,esti confuz,iti place,te joci...esti copil dar iti stii bine rolul.
N-avem reguli,ca noi nu ne jucam - avem distractie,rasete,veselie,nepasare,mda...nepasare.Refuz sa accept emotiile,te accept doar pe tine si da,nu-mi pasa ca e si ea.Cand esti cu mine esti doar cu mine si ador ca dai foc cand suntem amandoi,aprinzi scantei in ochii mei,vise,idei,emotii...ahhh...emotii...la naiba! am devenit pompier caci de fiecare data cand plec de langa tine trebuie sa sting,de una singura,tot ce aprinzi tu.Noi nu avem reguli ca noi nu ne jucam...
Realizez ce faci,intuiesc cand faci ceva si stiu ca ceva-ul ala inseamna ca esti acolo unde eu vreau sa eviti sa fii,sufletul de care vreau sa fugi cat vezi cu ochii.Dar tu nu fugi de acolo definitiv;te refugiezi,doar,in bratele mele care ar da tot ce le sta in putinta sa nu te mai lase sa pleci.Asta iti da tie curaj,stii ca ar da orice ca sa ramai acolo,iar tu de-aia pleci - ca tu nu vrei sa stai intr-un singur loc.Si te intorci la celelalte brate care te vor,la randul lor,definitiv.
Plec capul in fata constintei mele si ii spun ca imi pare rau dar il ridic si cu tarie imi spun ca sunt puternica si...mai bine o iubire pierduta decat una neavuta.Tu nu esti pierdut dar prefer sa ma doara realitatea acum decat sa ma doara amagirea mai tarziu.
Sunt destul de isteata ca sa stiu ca sunt bine cu deciziile pe care le iau,sunt destul de increzatoare ca sa pornesc la drum doar cu resurse putine si sunt destul de matura sa imi asum situatiile pe care le accept.Vreau sa ma bucur de fiecare clipa,vreau sa accept in viata mea lucrurile care ma fac fericita asa ca daca te las in zona mea de comfort e pentru un motiv.Iar daca tu crezi ca ma prostesti...mai bine nu crede nimic si bucura-te si  tu de fericirea mea pentru ca eu nu am reguli intr-o lume construita dupa reguli cu oameni care te sugruma cu reguli.

Sunt unii oameni...

Sunt unii oameni care oricat de mult ii iubesti parca te roaga sa le faci rau.Sunt momente in viata cand realizezi ca anumite persoane nu au ce cauta in viata ta,in spatiul tau intim,in cercul tau de prieteni si atunci vrei sa ii dai deoparte.Si incerci sa ii indepartezi intr-un mod care sa nu-i raneasca,sa nu le schimbe radical relatia cu tine,vrei sa ii lasi sa vada ca tu ai hotarat sa ii alungi de langa tine si sa inteleaga ca e vina incompatibilitatii dintre caracterele voastre.Ai tu motivele tale pentru care nu-i mai vrei langa tine: fie vrei sa eviti sa ii ranesti fie vrei sa incetezi sa mai fii tu cel ranit.Oricare ar fi motivul sunt sigura ca doare sa faci asta.Doare pentru ca te obisnuiesti sa tii un om langa tine si cand brusc rupi legatura,rupi si o parte din tine.
Si ai luat decizia,totul intre voi e inchis si nu mai vezi nimic care sa te tina langa omul acela si acum incepe greul.Lui i se pare normal ce se intampla intre voi,el e multumit sa te aibe alaturi,sa stie ca poate conta oricand pe tine dar tu stii ca nu mai poti sa duci asta pe umerii tai,il simti greu si esti satula sa depinda de tine,chiar daca doar sufleteste.Te intrebi de ce el iti ofera afectiune si tu ii intorci spatele? Pentru ca e prea mult...stii ca atunci cand primesti mai mult decat ti-ai imaginat e apogeul pe care-l poate atinge relatia voastra si in continuare urmeaza o perioada in care lucrurile o vor lua in sens descrescator si se instaleaza monotonia care nu va duce la altceva decat certuri.Neintelegeri,argumente contra,cautati tot mai des clipele de singuratate decat cele in doi si intervine obisnuinta,nu mai e convietuire-e supravietuire.Stii ca o sa va amagiti,nici nu va lasati in pace nici nu va despartiti nici nu mai vedeti,de fapt ,rostul relatiei.Nu-ti vine in minte,atunci,ideea sa schimbati ceva pentru ca esti prea prins in griji si iti vin in minte doar idei care nu te ajuta.Gandindu-te la toate astea te indepartezi tu...il indepartezi si pe el.Tu ramai punandu-ti intrebari iar el ramane suferind,implorand la momentele de alta data,dar stiti amandoi deja ca s-a terminat totul.
El tot mai spera ca va impacati,el refuza sa se resemneze,refuza sa renunte si tot incearca sa vina la tine,iti cauta prezenta insa tu stii ca iti face rau tie sa-l accepti langa tine si ii face rau lui sa-l tot respingi...ce sa faci??? Alegi binele tau si speri ca timpul o sa-l faca sa uite,il indepartezi si nu vrei sa fii rea,petreci timp explicandu-i anumite lucruri insa el e prea orb sa vada lucrurile din alt unghi.Dar observi ca,cu cat ii tot dai atentie in speranta ca intelege si ca  ii faci viata mai usoara,el considera ca i-au crescut sansele de impacare ceea ce te agita si mai tare,intri in stres ca nu reusesti sa iesi din cercul asta care tie iti face rau si rabufnesti: nu-i mai raspunzi la mesaje sau apeluri,il eviti pe cat posibil si indiferenta fata de el creste pe masura ce legatura cu el se pierde.Si incepi sa infloresti usor usor,trece timpul si tu treci peste situatia ce a fost...apoi afli ca si el e bine si brusc iti vin tot felul de informatii despre el.E usor sa observi ca s-a schimbat total,s-a maturizat,si-a schimbat stilul vestimentar chiar si freza si grupul de prieteni.Iti place ce vezi si ti se pare mai atragator decat a fost el vreodata...dar nu mai e al tau si a depasit si el perioada asta.Te intrebi de ce oare nu era asa pe vremea cand formati un cuplu?De ce a trebuit sa ii dai tu sutul in fund ca sa deschida ochii si sa vada ca lumea e mai larga decat gardul ce ii inconjoara casa?Ai fost rea,l-ai respins,l-ai si jignit ca trebuia sa gasesti un mod sa-i inchizi gura din rugaminti si pareri de rau si mai stii ca in acelasi timp cu decizia ta de a pune punct,ai adus in vietile voastre sfarsitul care avea sa insemne,de fapt,un alt inceput.Tie ti-a fost usor sa treci peste pentru ca ai avut motive pe care le-ai copt de fiecare data cand va certati,ai capatat tarie si hotarare ce te-au ajutat sa iti sustii punctul de vedere si ai realizat va sta mai bine separati decat impreuna.Lui i-a fost greu pentru ca se obisnuise cu tine,se bucura la gandul ca tu,gingasie de fata,ii vei fi alaturi o viata intreaga pentru ca tu esti toleranta,esti frumoasa si era mandru si totodata gelos cand ti se spunea asta,tu esti exact ce are el nevoie ca sa ii fie bine dar uita sa se intrebe daca si el e ceea ce ai tu nevoie.Acum sunteti doi care isi dau seama ca ati avut nevoie sa rupeti o relatie ce va facea rau ca sa mai primiti o lectie si sa va maturizati.
Sunt unii oameni care te roaga sa le faci rau,te roaga sa ramai langa ei cand lucrurile dintre voi nu mai functioneaza.Nu mai functioneaza din cauza ca tocmai 'solutia' la problemele voastre e ,de fapt,problema.Solutia voastra consta in noi limite,in improprietarirea celui care ti-e alaturi.Ar trebui sa impartiti totul la doi si sa va oferiti libertate si incredere,nu poti rezolva o problema cu acelasi lucru de la care a pornit.

Ea...

Ea nu a fost vreodata femeia unui barbat,a niciunuia.Ea nu a apartinut niciodata unui loc,,,nici macar unui loc.Ea a fost pe cont propriu mereu,a crescut printre ''nu'' si ''mai asteapta'' asa ca a hotarat sa-si ia singura ce si-a dorit fiind satula sa primeasca doar vorbe.Pentru ea vorbele nu valoreaza mult citind din fapte ce vrea sa stie.Si-a oferit singura lucrurile de care avea nevoie si nu s-a dat batuta,luptand pentru visele ei.Isi dorea sa fie un fel de Marylin Monroe in ochii fiecarui barbat si un fel de femeia model in ochii fiecarei femei din preajma ei.A invatat sa fie o doamna pe strada,gospodina in bucatarie si...a ramas femeie in pat.Ii suna prea mult sa creada despre ea ca e o curva,chiar daca doar in pat.Stia de la bun inceput ca n-o sa fie doar un pat si n-avea de gand sa se chinuiasca cu gandul asta.Stie ca puterea e in mainile ei dar cu toate astea oamenii o vor privi cu ochii lor si o vor judeca cu mintea lor.Nu asteapta ca cineva sa vada lucrurile in exact acelasi fel ca si ea si totusi nu ii e teama sa se exprime.
A crescut cu soarele in ochi si dragostea parinteasca in suflet.Si inca poarta in ochi soarele dar il ascunde pentru ca ii e greu sa accepte ca a crescut si ca greutatile ii innoreaza cerul pe care sta soarele ei.
E femeie in devenire...se vrea a fi barbat-caracter dur,privire hotarata,pumn de fier si corp puternic.Insa e o ea,acea ea care iti face mintea sa o ia razna prin miscarile trupului ei,prin privirea ei calda,prin zambetul dulce si gaura din obraz capatata in copilarie,prin voiosia ce o poarta in suflet.S-a ascuns ca o testoasa in carapace dura pentru ca a fost ranita si a fost doborata de multe ori.A oferit sufletul ei si a primit amaraciune,asa a gasit un mod sa se ascunda.Si a inceput sa uite cum e sa fii cald,bland,sa oferi afectiune iar acum,cand primeste afectiune e neincrezatoare.N-a avut un indrumator si n-a avut increderea sa invete de la altii,a crezut ca e mai bine sa simta pe pielea ei dezamagirea pentru ca mai apoi sa simta taria de a trece peste si de a evolua.A evoluat si de fiecare data a dat peste altceva care a pus-o jos pentru ca sunt prea multe loviturile pe care ti le da viata.Dar ea si-a luat riscul si a vrut sa vada lumea,sa cuprinda intreg universul in inima ei.
Acum e ca o furtuna,apare in viata ta si ravaseste tot,vrei s-o potolesti si sa o transformi intr-un cer senin dar ea a tras deja norii caci are incredere doar in regatul ei.Se lipeste de tine dar are nevoie de mult ca sa ramana langa tine pentru ca ea...nu apartine si nu a apartinut vreodata unui loc.O vrei sa fie a ta dar ea nu a apartinut niciodata cuiva...n-avea cum cu sufletul ei salbatic,setea ei de a cunoaste si puterea ei de a merge mai departe dupa orice i s-ar fi intamplat.