Sunt unii oameni...

Sunt unii oameni care oricat de mult ii iubesti parca te roaga sa le faci rau.Sunt momente in viata cand realizezi ca anumite persoane nu au ce cauta in viata ta,in spatiul tau intim,in cercul tau de prieteni si atunci vrei sa ii dai deoparte.Si incerci sa ii indepartezi intr-un mod care sa nu-i raneasca,sa nu le schimbe radical relatia cu tine,vrei sa ii lasi sa vada ca tu ai hotarat sa ii alungi de langa tine si sa inteleaga ca e vina incompatibilitatii dintre caracterele voastre.Ai tu motivele tale pentru care nu-i mai vrei langa tine: fie vrei sa eviti sa ii ranesti fie vrei sa incetezi sa mai fii tu cel ranit.Oricare ar fi motivul sunt sigura ca doare sa faci asta.Doare pentru ca te obisnuiesti sa tii un om langa tine si cand brusc rupi legatura,rupi si o parte din tine.
Si ai luat decizia,totul intre voi e inchis si nu mai vezi nimic care sa te tina langa omul acela si acum incepe greul.Lui i se pare normal ce se intampla intre voi,el e multumit sa te aibe alaturi,sa stie ca poate conta oricand pe tine dar tu stii ca nu mai poti sa duci asta pe umerii tai,il simti greu si esti satula sa depinda de tine,chiar daca doar sufleteste.Te intrebi de ce el iti ofera afectiune si tu ii intorci spatele? Pentru ca e prea mult...stii ca atunci cand primesti mai mult decat ti-ai imaginat e apogeul pe care-l poate atinge relatia voastra si in continuare urmeaza o perioada in care lucrurile o vor lua in sens descrescator si se instaleaza monotonia care nu va duce la altceva decat certuri.Neintelegeri,argumente contra,cautati tot mai des clipele de singuratate decat cele in doi si intervine obisnuinta,nu mai e convietuire-e supravietuire.Stii ca o sa va amagiti,nici nu va lasati in pace nici nu va despartiti nici nu mai vedeti,de fapt ,rostul relatiei.Nu-ti vine in minte,atunci,ideea sa schimbati ceva pentru ca esti prea prins in griji si iti vin in minte doar idei care nu te ajuta.Gandindu-te la toate astea te indepartezi tu...il indepartezi si pe el.Tu ramai punandu-ti intrebari iar el ramane suferind,implorand la momentele de alta data,dar stiti amandoi deja ca s-a terminat totul.
El tot mai spera ca va impacati,el refuza sa se resemneze,refuza sa renunte si tot incearca sa vina la tine,iti cauta prezenta insa tu stii ca iti face rau tie sa-l accepti langa tine si ii face rau lui sa-l tot respingi...ce sa faci??? Alegi binele tau si speri ca timpul o sa-l faca sa uite,il indepartezi si nu vrei sa fii rea,petreci timp explicandu-i anumite lucruri insa el e prea orb sa vada lucrurile din alt unghi.Dar observi ca,cu cat ii tot dai atentie in speranta ca intelege si ca  ii faci viata mai usoara,el considera ca i-au crescut sansele de impacare ceea ce te agita si mai tare,intri in stres ca nu reusesti sa iesi din cercul asta care tie iti face rau si rabufnesti: nu-i mai raspunzi la mesaje sau apeluri,il eviti pe cat posibil si indiferenta fata de el creste pe masura ce legatura cu el se pierde.Si incepi sa infloresti usor usor,trece timpul si tu treci peste situatia ce a fost...apoi afli ca si el e bine si brusc iti vin tot felul de informatii despre el.E usor sa observi ca s-a schimbat total,s-a maturizat,si-a schimbat stilul vestimentar chiar si freza si grupul de prieteni.Iti place ce vezi si ti se pare mai atragator decat a fost el vreodata...dar nu mai e al tau si a depasit si el perioada asta.Te intrebi de ce oare nu era asa pe vremea cand formati un cuplu?De ce a trebuit sa ii dai tu sutul in fund ca sa deschida ochii si sa vada ca lumea e mai larga decat gardul ce ii inconjoara casa?Ai fost rea,l-ai respins,l-ai si jignit ca trebuia sa gasesti un mod sa-i inchizi gura din rugaminti si pareri de rau si mai stii ca in acelasi timp cu decizia ta de a pune punct,ai adus in vietile voastre sfarsitul care avea sa insemne,de fapt,un alt inceput.Tie ti-a fost usor sa treci peste pentru ca ai avut motive pe care le-ai copt de fiecare data cand va certati,ai capatat tarie si hotarare ce te-au ajutat sa iti sustii punctul de vedere si ai realizat va sta mai bine separati decat impreuna.Lui i-a fost greu pentru ca se obisnuise cu tine,se bucura la gandul ca tu,gingasie de fata,ii vei fi alaturi o viata intreaga pentru ca tu esti toleranta,esti frumoasa si era mandru si totodata gelos cand ti se spunea asta,tu esti exact ce are el nevoie ca sa ii fie bine dar uita sa se intrebe daca si el e ceea ce ai tu nevoie.Acum sunteti doi care isi dau seama ca ati avut nevoie sa rupeti o relatie ce va facea rau ca sa mai primiti o lectie si sa va maturizati.
Sunt unii oameni care te roaga sa le faci rau,te roaga sa ramai langa ei cand lucrurile dintre voi nu mai functioneaza.Nu mai functioneaza din cauza ca tocmai 'solutia' la problemele voastre e ,de fapt,problema.Solutia voastra consta in noi limite,in improprietarirea celui care ti-e alaturi.Ar trebui sa impartiti totul la doi si sa va oferiti libertate si incredere,nu poti rezolva o problema cu acelasi lucru de la care a pornit.

Ea...

Ea nu a fost vreodata femeia unui barbat,a niciunuia.Ea nu a apartinut niciodata unui loc,,,nici macar unui loc.Ea a fost pe cont propriu mereu,a crescut printre ''nu'' si ''mai asteapta'' asa ca a hotarat sa-si ia singura ce si-a dorit fiind satula sa primeasca doar vorbe.Pentru ea vorbele nu valoreaza mult citind din fapte ce vrea sa stie.Si-a oferit singura lucrurile de care avea nevoie si nu s-a dat batuta,luptand pentru visele ei.Isi dorea sa fie un fel de Marylin Monroe in ochii fiecarui barbat si un fel de femeia model in ochii fiecarei femei din preajma ei.A invatat sa fie o doamna pe strada,gospodina in bucatarie si...a ramas femeie in pat.Ii suna prea mult sa creada despre ea ca e o curva,chiar daca doar in pat.Stia de la bun inceput ca n-o sa fie doar un pat si n-avea de gand sa se chinuiasca cu gandul asta.Stie ca puterea e in mainile ei dar cu toate astea oamenii o vor privi cu ochii lor si o vor judeca cu mintea lor.Nu asteapta ca cineva sa vada lucrurile in exact acelasi fel ca si ea si totusi nu ii e teama sa se exprime.
A crescut cu soarele in ochi si dragostea parinteasca in suflet.Si inca poarta in ochi soarele dar il ascunde pentru ca ii e greu sa accepte ca a crescut si ca greutatile ii innoreaza cerul pe care sta soarele ei.
E femeie in devenire...se vrea a fi barbat-caracter dur,privire hotarata,pumn de fier si corp puternic.Insa e o ea,acea ea care iti face mintea sa o ia razna prin miscarile trupului ei,prin privirea ei calda,prin zambetul dulce si gaura din obraz capatata in copilarie,prin voiosia ce o poarta in suflet.S-a ascuns ca o testoasa in carapace dura pentru ca a fost ranita si a fost doborata de multe ori.A oferit sufletul ei si a primit amaraciune,asa a gasit un mod sa se ascunda.Si a inceput sa uite cum e sa fii cald,bland,sa oferi afectiune iar acum,cand primeste afectiune e neincrezatoare.N-a avut un indrumator si n-a avut increderea sa invete de la altii,a crezut ca e mai bine sa simta pe pielea ei dezamagirea pentru ca mai apoi sa simta taria de a trece peste si de a evolua.A evoluat si de fiecare data a dat peste altceva care a pus-o jos pentru ca sunt prea multe loviturile pe care ti le da viata.Dar ea si-a luat riscul si a vrut sa vada lumea,sa cuprinda intreg universul in inima ei.
Acum e ca o furtuna,apare in viata ta si ravaseste tot,vrei s-o potolesti si sa o transformi intr-un cer senin dar ea a tras deja norii caci are incredere doar in regatul ei.Se lipeste de tine dar are nevoie de mult ca sa ramana langa tine pentru ca ea...nu apartine si nu a apartinut vreodata unui loc.O vrei sa fie a ta dar ea nu a apartinut niciodata cuiva...n-avea cum cu sufletul ei salbatic,setea ei de a cunoaste si puterea ei de a merge mai departe dupa orice i s-ar fi intamplat.